Admin
Group: Administrators
Messages: 12
Reputation: 0
Status: Offline
| INT – CAFENEAUA MUZELOR – ZI SANDA (plescaind) Eu ce mai scriu aici ? ROBERT (sec,cinic,scurt) Jos in stanga paginii numele fiecaruia si ne pregatim pentru semnaturi. Lulu vrea sa spuna ceva dar Robert il opreste ducandu-si degetul aratator la buze.Se apropie hotarat de el luandu-l parinteste pe dupa gat.Cei doi fac cativa pasi . ROBERT (cu un aer confesional,intim,profund) Dragul meu Poet...da-mi voie sa-ti marturisesc ceva... LULU Ce ? ROBERT Poemul ăla al tău...Pe care ni l-ai recitat tuturor, aseară... LULU Aşa... ROBERT (Ca si cum ar fi facut confesiunea vietii lui) Ma bântuie. LULU Te bântuie ? ROBERT Mă bântuie. LULU (tulburat) Cum te bântuie ? ROBERT Cum adica, cum ma bantuie ?(îi arată) De sus in jos. Nu mai am liniste. Nu mai pot sa dorm. Să mananc. Să...(se uită lasciv la Sanda)...În fine, chiar aşa de rău nu mă bântuie. În fond e doar un poem...(pauza) Ideea e că... LULU Aşa... ROBERT ...E cel mai frumos poem pe care l-am ascultat vreodata. LULU (nevenindu-i sa creada) Ăla cu... pădurea ? ROBERT Cu pădurea era ??? (repede) Ăla-ăla... LULU Păi, p’ăla... l-am scris pe WC. ROBERT Şi ce dacă... E cel mai frumos poem scris pe WC pe care l-am ascultat vreodată. Are aşa...un parfum... Lulu se fastâceşte flatat. ROBERT Hai, te rog, nu fi modest! LULU Nici nu e terminat... ROBERT Nu-i nimic. E de-nţeles. E greu să termini doua treburi de-odată. Am o rugaminte la tine. LULU Orice. ROBERT Mai recită-mi-l o data. LULU Aici ? ROBERT (uitandu-se imprejur) Pai unde ? LULU OK,Fie...(brusc,simplu,ridicând din umeri după fiecare rând) În padurea-ntunecată Unde demonii respiră Ieri am intalnit o fată Lucru care nu mă miră! ROBERT (fermecat, luându-l de gât) Minunat, minunat. Il poartă acum către locul unde stă Sanda care-şi face de lucru cu guma rotind-o pe deget. ROBERT Dragul meu, Lulu (in timp ce vorbeste ii arata pe hartie unde trebuie sa semneze) ...sunt anumite versuri..(scoate un stilou pe care i-l intinde plin de solicitudine) ...a caror magie, cum sa ma exprim eu, te...zi cuvântu ăla deştept... subjugă...(Lulu semneaza. Robert sufla peste semnatura) ..te fac sclavul lor (il bate apasat pe spate) ...târfa lor...(Robert impacheteaza hartia si i-o întinde Sandei)...cuvintele, cum spuneai tu la preselectie... LULU ( e deja in „transa”) ...sunt singurele care te pot scapa de lumea asta sufocantă, care nu-i altceva decat un malaxor care...(agitat, cu mâinile prin aer ca si cum ar roti un cub invizibil)... te macină, te macină... ROBERT (catre Sanda, arătând cu capul inspre Lulu) Pai, nu ? LULU Pot sa mai recit una ? CUT TO INT – BIROU. MARCEL - ZI Marcel face ordine printre hârţoage. Mai ridică un dosar, mai rasfoieste altul, chinuie puţin tastatura computerului. La rastimpuri, ca şi cum şi-ar aduce brusc aminte de ceva, prinde intre degete o sageata de darts pe care-o arunca imbufnat catre un panou tixit de fotografii unde se disting fotografiile creatorilor. Se deschide uşa şi apare Secretara: MARCEL (nervos) Nu primesc pe nimeni…am treaba…Cine e ? SECRETARA Nu stiu. MARCEL Nu s-a recomandat? SECRETARA Ba da. MARCEL Pai atunci cine e ? SECRETARA “Un om obisnuit. Aşa s-a recomandat. MARCEL Spune-i ca aici nu primim decat extraterestrii (ridica din umeri ironic) Asa vrea bunicu. SECRETARA Mai e cu cineva.. MARCEL Cu cine ? SECRETARA Cu un copil. MARCEL Ce copil? SECRETARA Un baieţel... MARCEL (scotandu-si ochelarii,ganditor) Auzi...omu’ asta...obişnuit...e cumva in vârstă ? SECRETARA Da...e un batranel. MARCEL Cu parul alb, neingrijit? SECRETARA Da... MARCEL Cu ochelari ? SECRETARA (suprinsa) Exact, cu ochelari MARCEL Iar baieţelu’... (urlând) ...n-are cumva nasul lung şi e din lemn? SECRETARA (şocată) Poftim? MARCEL Nimic. Spune-le ca n-am timp.(se razgandeste) Cheama-i incoa’... CUT TO INT - APT.FANE - ZI Fane ţine în mâini un poster facut sul si un tub de vitamine pe care Ana tocmai i le-a întins. Lângă ea, Coco exersează de unul singur împingâdu-şi cu milă câte-un pumn în falcă. FANE Ce-s astea ? ANA Ne-am gândit sa-ţi aducem câte-un cadou. Coco ţi-a adus Posteru ăsta cu Doroftei iar eu...nişte vitamine. Fane desface posterul pe jumătate si-l priveşte încântat. Îl vedem pe Doroftei stând într-o gardă joasă, cu o mină neutră, concentrată. Fane sărută fotografia şi-o rulează fericit la loc. FANE (emoţionat, îmbrăţişându-i) Dragul meu Coco (îl sărută apăsat pe obraz)...draga mea Ana..(o sărută pe obraz)...draga mea Ana ( o mai sărută o dată)..draga mea Ana...( dă s-o mai sărute o dată dar fata se fereşte )...aţi făcut un biet luptător fericit.(realizând ce-a spus) Nu că io aş fi vreun nefericit de felu meu...Cum spunea şi Nea Costel Fericirea e o stare de şpriţ...(gânditor)…sau de spirit? Mă rog... Coco stă în gardă cu mănuşile lipite penibil de faţă. Fane i le tot poziţionează astfel încât să-i acopere faţa cât mai bine. FANE Hai, hai...sus-sus...iar coatele pe lângă ficat, aşa, vezi că poţi...braţele sus am zis, nu mă face să mă repet. Ştii bine că nu-mi place să mă repet. Hai sus...vezi ceva? COCO (cu faţa astupată) Nu văd nimic. FANE (către Ana) Doamne ce urăsc amatorii ăştia... Fane se apropie de el crăcănându-i braţele. COCO (holbându-se printre mănuşi) Şi-acu ce fac? FANE Fandezi. Joc de glezne. Fandezi. Joc de glezne. Coco începe fandeze. Fane se apropie de Ana care-şi ridică instinctiv mâinile în gardă. FANE (lăsându-i braţele jos, suav) Cu tine...o să repet clinciu. Fane îi desface braţele larg lipindu-se apăsat de ea. Încep să se legene uşor. COCO (oprindu-se brusc din fandat) Vreau să repet şi io clinciu! FANE Braţele sus n-auzi! COCO (Vorbind de sub mănusi) Vreau să repet şi io clinciu! CUT TO: INT – CAFENEAUA MUZELOR - ZI Robert stă lungit pe canapea cu braţul aşternut peste faţă, supt, răvăşit, cu costumul descheiat, cu cămaşa scoasă neglijent peste pantaloni.Sanda stă moţăind cu capul aşezat pe măsuţă. Guma i s-a lipit de păr. Sentiment acut,intens, de oboseală,de plictis.Lulu e undeva , asudat,cu părul vâlvoi,cu o mina paranoică,unde ghicim ca s-a reprodus minute in şir. Doi tineri chicotesc la o masă privindu-l. LULU Şi mai am una...Ultima. Asta chiar că e ultima. (ganditor)...sau poate penultima... În fine. Am compus-o aseară, când am vrut să mă sinucid.(privindu-i fix) V-am povestit cum am vrut să mă sinucid, nu ? Robert şi Sanda sar ca arşi treziţi brusc din letargie de teamă ca Lulu să nu reia povestea ROBERT& SANDA DA DA...ne-ai povestit...ne-ai povestit LULU Inclusiv faza cu deja vue-ul şi amnezia pe care le-am avut în acelaşi timp ? ROBERT DA DA...inclusiv. SANDA Nu. Asta,nu ! Robert o priveşte cu subînţeles, turbat de furie. SANDA (repede) ....DA DA...Inclusiv. LULU Ok, atunci vă recit poezia. Cei doi tac brusc, resemnaţi. LULU (fără nici o intonaţie) Glasul morţii de sirenă Ieri l-am auzit in baie Mi-am pus lama peste venă Dar mi-am amintit de...Nae SANDA Nae? Cine-i Nae ? LULU Ursuleţul meu de pluş. ROBERT (fara să vrea) Şi tu ai un ursuleţ de pluş ? Pauză. Stupoare. Lulu se uită la Sanda. Sanda la Lulu. Amândoi la Robert. ROBERT (stânjenit) Ce ??? LULU De fapt, am doi ursuleţi. În fine, aveam. Pe ăsta...pe Nae... Şi pe Roby. Pe Roby... nu-l mai am. SANDA De ce nu-l mai ai ? Ce s-a întâmplat ? LULU (se simte că amintirea îl chinuie) Nimic...Nimic...l-am pierdut, l-am daru’...nu-l mai am! SANDA Hai, spune-ne ! LULU (torturat de amintiri) Nu prea sunt multe de spus.Acu nici nu mai contează ce-am... (brusc,confesiv,sadic) ...N-aţi avut niciodată impresia că dincolo de ochii ursuleţilor de pluş, dincolo de privirea aia a lor candidă, de papusă, se ascunde ceva diabolic, satanic, care trebuie suprimat...??? SANDA Nu. LULU Cum NU ??? (Pauza.Îşi drege vocea jenat) OK. De fapt, nici eu... ROBERT ( se ridică aranjându-şi hainele) Sanda, hai sa mergem...e târziu...mai avem lucruri de despachetat...in curând vor începe testele...trebuie să... LULU Teste ? Ce teste ? ROBERT Cum ce teste ? Vor fi teste, seminarii, teme, şedinţe...Casa asta a Creatorilor nu e un Big Brother în care miza ultimă e să facem sex ! LULU Nu ??? ROBERT Nu! Normal că nu! LULU Nici măcar să facem dragoste ??? ROBERT Nu ! LULU ( terminat psihic, cu voce înceată) Nici măcar să ne... vorba aia, ca băieţii ??? ROBERT ( brusc radios ) Asta da...Evident ( dă de privirea furibundă a Sandei) Nu. Nici asta! POETUL Mie mi-e frică de teste.Nu suport testele.Am oroare de teste. Oare o exista vreun test suprem pe care dacă-l ei, să treci toate testele ? SANDA Normal că există ! POETUL Care ? SANDA Testul-testelor. POETUL (fara sa priceapa, pierdut ) Aha...Care? SANDA ( confuză accentuând si ea ) Testul-testelor ROBERT Hai, gata...terminaţi. Sanda, hai sa mergem.(către Poet)Testul-Testelor e să faci bani.(işi da seama că a facut o gafă.) Sau sa-i donezi. O ia pe Sanda de mână si fac caţiva paşi catre iesire. Se opreşte brusc ca şi cum şi-ar fi amintit ceva. ROBERT Apropo’ de ce-am semnat noi azi... (Lulu îl priveşte cu ochi mari gen ce-am semnat?) ...Mă refeream la contract! POETUL Ce contract ??? ROBERT Cum ce contract? Contractul ! Sanda, scoate foaia ! SANDA Ce foaie ? (Pauza) Aaa...foaia! Sanda scotoceşte după foaie in geantă. Scoate tot soiul de lucruri bizare: un patent, un ciocan, farduri, vreo 3-4 telefoane mobile etc.Într-un final găseşte şi foaia. Î-o întinde. ROBERT (abia stapanindu-si nervii,cu foaia în mână) Deci: noi, adica eu si cu tine...acu’ o ora ( se uita la ceas ) acu’ doua ore...am semnat un contract, un contract, prin care tu, LULU, poet, concurent in Casa Creatorilor, te obligi...te obligi...în eventualitatea castigarii marelui premiu... să mi-l donezi mie. Mie. LULU De ce ??? ROBERT (urlând) Pentru că esti generos, sensibil, filantrop, pentru că scrii divin...(pauză) Pentru c-ai semnat! LULU OK,OK... ROBERT De-aia îţi zic:contractu ăsta, trebuie să rămână secret.(arătând cu dezgust catre uşă)... ăstia n-ar înţelege niciodata ce înseamnă sa fii ...cum eşti tu. Robert se îndreaptă către uşă să iasă. LULU Nu vrei s-o asculţi pe ultima? Te rog. Te implor. Asta chiar că-i ultima. Jur. Acu mi-a venit. ROBERT (scrâşnind din dinţi) Zi-o ! LULU Uneori mă simt o stea Dens şi luminos, integru Alteori mă simt... aşa Mic, neînsemnat şi negru. Robert şi Sanda ies. Uşa cafenelei se trânteşte. Camera insistă câteva secunde asupra ei. Uşa se deschide brusc. SANDA (strecurându-şi capul, scurt) Ce i-ai făcut lui Roby ? LULU ( simplu,sec) I-am dat foc! CUT TO: INT - BIROU - MARCEL - ZI Un bătrânel într-un trenci ponosit ţine de mână un băieţel de vreo 6 ani care se bâţâie agitat. Marcel stă la birou privindu-i gânditor. COPILUL (arătând cu degetu către Marcel) Ăsta e creatoru’ Tataie? Bătrânul îl smuceşte scurt din încheietură. BĂTRÂNUL Nu ţie ruşine mogarule să vorbeşti aşa cu Dom Marcel? Aşa te-am învăţat io? ( către Marcel) Îmi cer scuze Dom Marcel, mii de scuze, noi acasă-l educăm...(către copil) Mogarule...(către Marcel) De trei zile nu mai scap de el: că să-l duc să vadă creatorii - că să-l duc să vadă creatorii, de parcă aici ar fi la zoo... MARCEL (privind panoul cu pozele creatorilor) Păi nu e??? BĂTRÂNUL ...M-a înnebunit de cap. M-am consultat şi cu nevastă-mea, ce facem dragă îl ducem? şi ea mi-a zis să-l duc...ştiţi, nevastă-mea e moartă de cinci ani... da’ ţinem legătura...în fine...şi mogaru ăsta mă face de râs! MARCEL Aha...înţeleg! BĂTRÂNUL Fiimea mi-a zis şi ea: Du-l domle du-l...să vadă creatorii, nu vezi în fiecare zi nişte creatori...plus că, tre să recunosc, eram şi io curios...n-am mai văzut un creator autentic din 37... MARCEL Fiica bănuiesc că trăieşte, nu? BĂTRÂNUL Cum să nu trăiască. Trăieşte chiar bine. E-n Canada de trei ani... iar eu am grijă de Mogaru ăsta mic. De-aia am zis: să-l aduc să vadă un creator adevărat, să ia un exemplu...E întra-ntâia primară si are trei de patru...trei de patru întra-ntâia dom’le? Toată ziua stă pe computer şi se joacă de-alea cu pac-pac...ce te joci mă mogarule? COPILU Counter strike, Hitman, Unreal Tournament, şi Delta Force...da ăla mă c-am enervează c-are buguri... BĂTRĂNUL L-aţi auzit, da? Are „buguri”...mogaru’... Marcel butonează ceva la interfon. Se aude vocea secretarei. MARCEL Cheamă te rog un...creator! SECRETARA Pe cine anume? MARCEL Pe oricine! ( insinuant) Nu sunt toţi la fel? Marcel inchide interfonul şi se apropie gânditor de cei doi. MARCEL ( cu-n aer grav) Domnu Gepeto... BĂTRÂNUL Stoenescu... MARCEL Aşa... Stoenescu (pauză) Domnu Stoenescu , de ce vreţi dumneavoastră să chinuiţi copilu ??? COPILUL Ăsta e creatoru tataie? CUT TO: INT - APARTAMENT FANE – ZI Fane i-a aşezat pe Coco şi pe Ana faţă în faţă. Cei doi stau cu braţele ridicate anemic privindu-se ochi în ochi cu feţe, inexpresive, blege. FANE Am zis să vă încruntaţi, da? Ce-s cu meclele astea obosite de zarzavagii? În ring tre să ai privirea aia de fiară...să bagi sperieţii în adversar.Cum spunea Nea Costel, tre să câştigi războiu scatologic (confuz)..sau ăla psihologic??? Mă rog, un război... COCO (care arată penibil cu casca cazută strâmb pe-o ureche) Fane, io nu vreau să câştig nici un război, înţelegi? Mie toată chestia asta a început să mi se pară stupidă...(privind-o pe Ana) Ca să nu mai zic că... nu pot să dau într-o femeie. FANE (încurajîndu-l apăsat) Hai mă, că asta poţi s-o faci... Se deschide uşa şi intră Lulu. Fără să spună nimic se duce ţintă către frigider de unde scoate o bere. FANE Auzi mă, poete... un’ te crezi, frate? În Seinfeld??? Ia ieşi afară şi ciocăne la uşa! Lulu îl priveşte câteva secunde buimac, apoi iese. FANE ( către Coco şi Sanda) Păi nu tre să-i pui puţin la respect pe poeţii ăştia? Se aude bătăi timide în uşă. FANE Cine e? LULU (înfundat, de dincolo de uşă) Lulu! FANE Intră! Lulu intră. FANE (privindu-i pe Coco şi pe Ana) Bun:schimbăm tactica: Ana, loveşte-l tu... Haide-ţi mă, ce Dumnezeu, nu v-am zis că totul începe cu primul pumn... Ana începe să-i împingă moale o directă în bărbie. Apoi încă una. Curând peste Coco încep să se-abată o serie de lovituri combinate. Lulu şi Fane şi-au scos câte-o bere din frigider şi acum îi urmăresc pe cei doi aşezaţi relaxaţi pe scaune. O directă străpunge garda lui Coco. FANE (către Lulu, clătinând impresionat din cap) Îţi spun eu, fata asta are talent! Se aud bătăi infundate în uşă. CUT TO: INT – APARTAMENT, ROBERT – ZI Robert şi Sanda stau întinşi în pat extenuaţi, cu braţele peste ochi. ROBERT Mai ţii minte...atunci... când mi-ai reproşat că n-am pic de poezie? SANDA (privindu-l cu subânţeles) Cum aş putea uit! ROBERT (după câteva secunde de tăcere) Şi n-ai nimic să-mi spui? SANDA (după o secundă de gândire) Iartă-mă iubitule! CUT TO: INT – BIROU MARCEL – ZI Băieţelul îl priveşte lung pe Coco care a intrat de câteva momente în biroul lui Marcel. Coco are în jurul ochiului stâng o vânătaie imensă pe care şi-o pipăie la răstimpuri strâmbând din buze. BĂTRÂNUL (privindu-l oripilat) ...Păi şi-asta e proiectu dumneavoastră? Să nu faci nimic ??? Cum adică să nu faci nimic? Ce e creator în asta ??? MARCEL Eu v-am zis să nu chinuiţi copilu... COPILUL Ăsta e creatorul tataie? COCO Proiectul meu e să caut acel lucru demn de făcut... BĂTRÂNUL Şi nu l-aţi găsit până acu ? Sunt atâtea lucruri demne de făcut pe lumea asta... COCO Cum ar fi... ??? BĂTRÂNUL Cum ar fi...(se gândeşte)... o grămadă Ce exemplu să-i dau eu unui copil de 6 ani arătându-i un om care...nu face nimic! COCO Păi exemplu ar fi ăsta: numai cine nu face nimic poate avea şansa... să facă totul! BATRÂNUL ( impresionat,privind către copil, scuturându-l agitat de mână) Ai auzit... mogarule??? CUT TO: INT. – APARTAMENT FANE – ZI Fane înghite o pastilă din tubul de multivitamine după care-l aşează undeva pe o măsuţă. Se îndreaptă în paşi săltăreţi către sacul de box pe care începe să-l lovească brusc cu serii de uperguturi, croşee, directe. Foarte aproape de el, pe unul dintre pereţi, vedem lipit posterul cu Doroftei. Aparatul se apropie şi în zoom îl regăsim pe Campion cu aceeaşi mină neutră, concentrată. După fiecare lovitură reuşită Fane zâmbeşte imbecil către poster. La un moment dat, ratează un croşeu luftând penibil. Simultan alunecă lovindu-se ridicol cu nasul de sac. Se redresează repede şi începe cu un aer „ relaxat” un joc energic de picioare privind pe furiş, jenat, posterul. Într-o nouă încadrare a posterului vedem chipul lui Doroftei zâmbind lătăreţ. Fane se freacă la ochi. Campionu zâmbeşte la el cu toată dantura. Fane începe nervos să lovească sacul cu uperguturi îndesate, repezi, la “ficat”. Îl revedem din nou pe Doroftei, de data asta încruntat, fioros. Fane continuă să lovească fericit, ca în transă, îndesând în „ ficatul” sacului, upergut după upergut. Într-un târziu se va opri năduşit, cu o mână proptită în sac, privind satisfăcut către poster. Campionul are aceeaşi mină neutră, concentrată, ca la început. Fane se freacă din nou la ochi şi se apropie de măsuţa pe care şi-a lăsat vitaminele.Citeşte încruntat eticheta, agită tubul, se mai uită la poster, ridică absent din umeri şi mai înghite o pastilă. CUT TO: INT – CAFENEAUA MUZELOR – ZI Fane, Coco, Sanda, Ana şi Robert stau la o masă sorbind din cafele. Coco îşi tamponează de zor vânătaia cu un şerveţel. FANE (continuând o conversaţie începută mai devreme) ...Iar eu, dacă aş câştiga marele premiu, mi-aş cumpăra Casa Poporului... ROBERT Casa Poporului face mai mult de un milion de dolari...şi plus de asta e a ...poporului. SANDA Ştiţi, chiar mă întrebam...cine e de fapt: poporul? FANE Cum spunea Nea Costel... SANDA (urlând) Da mă mai laşi o dată cu nea Costel ăsta... că ne-ai înebunit! FANE ( după o secundă de gândire) Cum spunea un prieten de-a lu Nea Costel, poporul e acea entitate indistinctă care formează unitatea unui stat! Stupoare. Toţi îl privesc pe Fane sideraţi FANE ( ca pe o scuză) Ăsta era un prieten mai deştept... Se deschide uşa şi apare Lulu. Aer dărâmat de om care a pierdut orice reper. Se apropie de masă încet, cu paşi legănaţi. LULU (după secunde interminabile de tăcere, privindu-i cu ochi orbi) S-a dat prima temă din Casa Creatorilor! ROBERT & COMP. Care? LULU Trebuie să ne angajăm! COCO Băi Lulule...ţie îţi arde de glume? LULU Dacă aveam de gând să fac o glumă începeam cu un tip intră într-un bar ...(tăios) Nu e nici o glumă! Scoate o hârtie de pe care începe să citească cu voce înceată de parc-ar fi lecturat un necrolog. LULU Tema 1. Fiecare Creator Concurent în Casa Creatorilor trebuie să-şi găsească o slujbă în termen de 10 zile şi s-o onoreze pînă la primul salariu.Vă urez succes. Domnul P. Pauză . Creatorii se privesc toţi cu feţe stinse. COCO (Într-un târziu) Io’ am nişte prieteni, care au nişte prieteni, care au nişte amici. Şi ăştia... au slujbe. ROBERT Şi? COCO (privind depărtat) Şi cică e naşpa frate...! FANE (repede) Exact cum spunea şi Nea Costel! - sfârşit- _________________ Beauty is in the eye of the beer holder
|